Nicolae Sîngereanu este un tânăr originar din orașul Orhei, care administrează o afacere de succes în domeniul apiculturii.
Anastasia Hacina: Care a fost motivația de a începe o afacere?
Nicolae Sîngereanu: Totul a început de la un simplu hobby în 2009. Pe când încă eram student un prieten m-a invitat la el acasă, acolo am văzut cum el lucra cu cele 3 familii de albini pe care le avea. Am rămas foarte impresionat de ce am văzut și ardeam de o dorință să am și eu așa ceva. Problema era că nu știam cum să încep, mi se părea atât de misterios acest domeniu apicol. Cu toate că acel prieten mi-a explicat în linii generale ce este apicultura, cum se îngrijesc albinele, de la ce ar trebui să încep, totuși nu înțelegeam practic nimic și asta era o barieră.
Doream foarte mult, simțeam că îmi cresc aripi deja, dar lipsa cunoștințelor mă trezea din această euforie și conștientizam că treaba este destul de serioasă. Am început totul de la zero, am făcut rost de prima mea carte despre apicultură pe care am devorat-o din scoarță în scoarță, apoi încă una și au mai urmat multe, deja nici nu le mai țin minte la număr.
Între timp am făcut cunoștință cu un apicultor din vecinătatea mea cu care am convenit să-mi ofere câteva ore practice. Eram convins că fară o experiență practică nu pot înainta. Când am ajuns la stupină trebuia să susțin primul examen chiar dacă încă nu învățasem nimic. Trebuia să testez înțepătura unei albine pentru a vedea dacă nu sunt alergic, pe care l-am susținut cu bine. Apoi a urmat o vară întreagă lucrând și acumulând experiență. În acest răstimp mi-am făcut primii doi stupi proprii cu îndrumarea bunelului, fiindcă el a fost tâmplar.
S-a bucurat atât de mult că încercam să îmbrațișez meșteșugul lui pe care l-a practicat o viață întreagă. Spre surprinderea mea stupii mi-au ieșit mai bine decât m-am așteptat, sau dorința era mare, sau sfaturile bunelului erau bune, dar cert era că a ieșit o treabă bună și eram fericit.
La sfârșitul acelei veri mi-am și cumpărăt două familii de albine pe care nu mai aveam răbdare să le aduc acasă, fiindcă spre asta mergeam de atâta timp așteptând acest moment cu sufletul la gură. Mult nu prea am lucrat la ele fiindcă rapid a venit toamna și trebuia deja să le fac pregătirea de iernare, și așa a venit iarăși un timp de așteptare de aproximativ șapte luni. Simțeam că mă sufoc, dar am așteptat și când a venit momentul să le fac prima inspectare de primăvară am văzut că o familie a murit în timplul iernii. A fost din cauza mea, fiindcă nu am pregătit-o corect de iernare. Mi se rupea sufletul, dar nu am disperat fiindcă în urmatoarele luni știam că va fi posibilă înmulțirea familiilor de albine, și la scurt timp, iarăși aveam două familii. Așa, de la an la an, înmulțindu-le și învățând în permanență am ajuns la 12 stupi cu albine. Apoi cu un prieten, apicultor și el, am decis că putem transforma hobby-ul nostru într-o mică afacere. Pentru noi aceasta era un mare necunoscut, dar am îndrăznit.
Ne-am informat foarte mult, am luat legătura cu mulți oameni care ne-au ajutat în diferite momente, am sondat posibilitatea de a accesa proiecte sau granturi de finanțare pentru ceea ce ne doream. În final, am găsit ce ni se potrivea, au urmat un șir de nuanțe legate de perfectarea actelor. Așa că, în final cele 12 familii în vara anului 2013 au devenit 112.
Totul s-a schimbat, hobby-ul a devenit o mică afacere pe care trebuia s-o învăț cât mai rapid ca să nu se întâmple ca în prima iarnă, aceasta ar fi fost o tragedie.
De ce ați ales anume apicultura?
NS: Nu am ales să fac afacere din apicultură, asta a venit de la sine. Ce am ales eu era doar hobby-ul. Doream să aflu cât mai mult despre apicultură. Îmi plăcea atât de mult că aș putea spune că afacerea apicolă m-a ales pe mine. Iată așa, într-un final m-am trezit cu o mică afacere.
Ce greutăți ați întâlnit la începutul afacerii?
NS: La început au fost multe greutăți și nici acum nu aș putea spune că ele au dispărut.
Inițial dacă știam ce este apicultura, atunci nu știam ce înseamnă managementul unei afaceri. A trebuit s-o învăț din mers. A trebuit la fel rapid să fac față tururor obligațiilor pe care le aveam față de instituțiile cu care eram permanent în contanct: bănci, agenții, inspectorat fiscal, etc. Trebuia să capăt abilități de contabilitate. A fost greu, dar nu ca să cedez. S-au găsit permanent forțe ca să înfrunt aceste provocări. Eu în genere nu aș spune că acestea ar fi probleme, ci doar provocări pe care trebuie doar să le înfrunți. Astfel devii permanent mai bun, înveți o lecție nouă, capeți experiență. Așa are loc creșterea personală.
Cum vă reușește să combinați activitatea de profesor cu cea de antreprenor?
NS: Să fii profesor și apicutor nu este foarte dificil. Dar profesor și antreprenor deja e mai complicat. În general, activitatea apicolă se desfașoară vara, mai exact în lunile mai-septembrie, iar perioada de vară în mare măsură este și perioada de concediu pentru profesori. Astfel, eu — profesor și cu eu — apicultor se împacă destul de OK. Când vine vorba deja de antreprenoriat lucrurile se schimbă, întrucât este o permanentă criză de timp. Îndată cum termin orele fug ca să rezolv multele treburi ale micii afaceri. Sunt într-o permanentă fugă, goană, întrecere. Simt că se apropie momentul când va trebui să fac alegerea.
Ce sfaturi puteți oferi tinerilor antreprenori din Republica Moldova?
NS: Nu sunt un antreprenor atât de bun ca să pot oferi sfaturi altor antreprenori. Încă personal ascult sfaturile altora și multe învăț de la ei. Eu aș putea doar să le sugerez să nu dispere nici o dată atunci când vor avea căderi fiindcă forțe se vor găsi permanent pentru a porni de la capăt. Să aibă ambiție și să creadă că afacerea lui e ideală, e cea mai bună și i se potrivește exact. Să se gândească permanent la ea și să lucreze cu analiza SWOT cu ajutorul careia va reuși să-și crescă permanent afacerea, să valorifice oportunitățile și să elimine riscurile.
Care sunt regulile de bază pentru o afacere de succes?
NS: 1 Să ai un Hobby sau o pasiune puternică de la care pornește totul.
2 Să ai Dorința de a învăța zilnic și permanent ceva nou despre pasiunea ta.
3 Să ai Scopul afacerii, care trebuie să fie permanent bine determinat și actualizat.
4 Să ai Curaj de a înfrunta permanent obstacolele apărute în cale.
5 Să muncești cu satisfacție, nu neapărat pentru bani.
6 Să nu-ți fie frică să greșești.
7 Să valorifici orice oportunitate cât de mică.
8 Să nu aștepți câștiguri peste noapte.
9 Să ai răbdare echivalentă cu 10 ani.
10 Să crezi în tine și proprile forțe.
Om care își iubește meseria și primește plăcere din lucrul care îl face. Pentru Nicolae totul a început de la o pasiune pentru albinărit, care cu timpul a ajuns o afacere de succes.
În poză Nicolae Sîngereanu
Autor: Anastasia Hacina