„Ion este un băiat cuminte și bun. Are un bun simț natural și asta îl ajută să exploreze frumos lumea – atent și cu respect.
Puritatea lui se regăsește în orice face, fie că este fotografie, pictură, dans sau altceva.
De aceea, pasiunile lui Ion, oricare ar fi ele, întotdeauna aduc bucurii și la alții. Și mie. Mulțumesc, ION.”
Corina Erhan, coordonator Fondul pentru Tineri Orhei
Daniela Goncear: Ion, care sunt pasiunile tale?
Ion Borșci: Sunt pasionat de muzică, desen, actorie și business, chiar dacă nu mă regăsesc în totalitate, totuși, încerc să mă dezvolt și în această sferă, a afacerilor.
—Ce ne poți spune despre poezie, știu bine că-n traista ta artistică ai și poezii?
—Nu pot numi poezia o pasiune, mai mult un refugiu, o dragoste temporară, emoții scrise pe hârtie sau la tastatură…
Atât de mult a iubit cocorul zborul,
Și sufletul bătrân dori să guste din izvor
Atât de gingaș și de dur precum acordeonul,
Mama își va iubi mereu feciorul.
Ne părea că avem timp o veșnicie,
Că și Domnul se temea să ne despartă
Dar el curgea ca nisipul din clepsidră,
Naivi fusesem prinși,într-o capcană cu numele de viață.
Și atunci, m-am învățat să scriu ca un poet,
Nu cu pană și cerneală pe pupitru,
Am învățat să scriu pe colțuri de pereți
Nu cu mâna,ci cu gândul.
Atât de mult iubi cocorul zborul,
Atât de mult însetatul vru izvorul
Atât de rar se mai aude acordeonul
Atât de mult mama,și-a iubit feciorul.
Ion BORȘCI
— Cum ai înțeles că fotografia, e ceea ce te definește?
— Da, fotografia e ceea ce mă reprezintă cel mai mult, îmi place să fotografiez, să simt, ceea ce văd prin obiectiv. E o parte din mine, din viața mea!
— Care a fost începutul și cum ai înțeles că nu poți trăi fără obiectivul aparatului foto?
— Totul a început atunci când mi-am luat un telefon nou, performant. Utilizam rețelele de socializare și vedeam cum cei din mediul online, folosesc diferite filtre, trucuri de editare și mi-am zis să încerc și eu, „să mă fac frumos”. Am început să îndrăgesc procesul de a fotografia și edita, am înțeles că primesc satisfacție.
— Cine te-a ajutat să dezvolți această pasiune?
— Dragostea față de fotografie, s-a intensificat datorită lui Victor Garștea, care m-a învățat cum să simt ceea ce fotografiez, cum să mânuiesc aparatul foto, cum să potrivesc imaginele, în așa fel ca să fie redate și prin obiectiv, cu aceiași culoare și valoare. De atunci, totul a-nceput să fie „WOW”, pentru mine.
— Ce poți să ne spui despre proiectul SocioFoto, știu că ai fost și mentor?
— A fost un proiect implimentat de Orh-Ideea și susținut de Fondul pentru Tinerii Orhei în cadrul Programului de granturi mici 2018. Am devenit mentorul acestui proiect, nu pentru că eram pasionat de fotografii, pasiunea a apărut după participare, am fost și în rol de participant.
— Ce a însemnat acest proiect pentru tine?
— În primul rând, a fost prima mea experiență în calitate de mentor și nu în ultimul rând, mi-am redescoperit și dezvoltat pasiunea mea de a fotografia.
— Care au fost obstacolele, care te-au motivat să faci ceea ce credeau alții imposibil?
— Da, am fost să mă înscriu la școala de muzică (pian) și acolo mi-au spus că am degete prea scurte și să vin anul viitor. Nu m-am descurajat, din contra, m-a motivat și am început să învăț singur, la pianul care-l aveam acasă și nu a fost nevoie să merg la școala de muzică.
— În final, care ar fi mesajul tău pentru tinerii cititori?
— Eu nu am avut cameră sau alte aparate pentru fotografiat am început să fac fotografii cu-n telefon, am început de la ceea ce aveam.
-Îți mulțumesc și mult succes!
Cu pași mici, încet, doar așa, poți ajunge acolo unde-ți dorești!
,,Unii pictori pun o pată galbenă în loc de soare dar unii iubesc să transforme pata asta într-un soare” – transfomați și voi, pata-n soare.
Autor: Daniela Goncear