Știu că pare o frază ciudată. Cum adică să fii etichetat? De ce aș crede așa ceva?
De la început nu înțelegeam despre ce este vorba, dar aflându-ne la școală, în câmpul muncii, acasă, cu prietenii și în multe alte locuri observăm că prin așa zisele porecle se disting anumite persoane (tocilarul, blonda, zâmbăreața etc.), ceea ce înseamnă o etichetă. Majoritatea oamenilor au o etichetă stabilită de alții în urma anumitor fapte, vorbe sau doar pentru felul de a arăta chiar dacă nu au nici o poreclă. Mulți dintre voi pot spune că acest lucru este absolut normal, că în acest fel se face o diferență între noi toți, dar eu o să neg aceste afirmații.
Niciodată, nimeni nu este reprezentat totalmente de părerea altora asupra înfățișării sale, stilului vestimentar abordat, capacităților mentale, reacțiilor avute în diferite situații de șoc, stres sau bucurie, felul său de a fi și a se manifesta în lume. Nu poți eticheta o persoană, fiindcă ea nu este o haină, un produs sau un lucru fără valoare. Acesta este un om cu gândire proprie diferită de a celorlalți, cu o viziune aparte ciudată și în același timp cu un farmec special, deseori contradictorie în raport cu a lumii înconjurătoare, cu un univers plin de speranțe, vise, reușite, eșecuri, emoții de iubire sau de ură și cu numeroase întrebări adresate societății pentru neacceptarea ei ca personalitate.
Eticheta înseamnă o limită stabilită, un zid înalt, care nu permite dezvoltarea oamenilor, care închide ușile spre găsirea sinelui și împiedică setarea obiectivelor eficiente ce urmează a fi îndeplinite până la sfârșit. La urma urmei și noi ne lăsăm descriși de societate în felul în care aceasta vrea, pentru că este mai ușor să îndeplinești rolul altcuiva fără a-ți mai bate capul de a te manifesta în vreun fel și a te afirma ca o persoană unică, reală cu măștile aruncate la gunoi și fără goana veșnică după perfecțiunea ce nu există și standartele frumuseții stabilite tot de societate.
Cel mai important este să învățăm a spune nu și a depăși frica de a fi criticați, neînțeleși, neacceptați, plictisitori sau ciudați. Ideile trebuie mereu materializate, nu lăsate în voia sorții, uitate și neatinse din teama de a nu da greș. Eșecurile sunt și au fost mereu cea mai mare grijă a oamenilor, dar ei nu înțeleg că pentru a avea un succes trebuie să treci prin numeroase eșecuri neașteptate, nedorite și demoralizatoare. Greșelile pot deveni de cele mai multe ori sfârșitul unei speranțe, idei, pot fi motivul neîncrederii, a urii față de sine și lucrul ce te poate doborît ușor la pământ. Din păcate mulți nu realizează că ele vin să ne întărească psihologic, ne fac mai rezistenți în fața greutăților și ne învață ceea ce înseamnă stima, în special dragostea de sine când ne dăm seama că chiar dacă am suferit atâtea, am reușit în această viață, toate visele s-au împlinit și că ne simțim cu adevărat fericiți.
Etichetele reprezintă principala problemă a zilelor noastre și este important să avem la bază 2 principii:
- Dacă vrei ca ceilalți să fie buni cu tine, fii bun cu ei.
- Mai întâi începi de la tine, iar după ce nu mai ai nimic de corectat ( lucru ce nu se poate întâmpla niciodată, deoarece mereu este ceva de șlefuit la noi) poți critica pe alții.
Alina Roma